Antico & Partners

Rezumat articol:

• în cazul în care termenul de valabilitate a poliței depășește termenul de 90 de zile de la data pronunțării hotărârii de deschidere a falimentului (estimare perioadă totală la 6-7 luni), dar și termenul contractual (agreat cu AC) de menținere a unei polițe valabile, antreprenorul va fi obligat să încheie o nouă poliță de la momentul împlinirii termenelor de mai sus pentru perioada rămasă și agreată prin contract cu AC; de exemplu, dacă polița a fost constituită pentru o perioadă de 5 ani conform contractului cu AC, este evident că aceasta va trebui înlocuită după trecerea termenului estimat de 6-7 luni (aprilie-mai 2022);
• dacă valabilitatea poliței de asigurare nu depășește termenul de 90 de zile de la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului (estimare perioadă totală la 6-7 luni) și nici termenul contractual (agreat cu AC) de menținere a unei polițe valabile nu depășește la rându-i acest termen, antreprenorul nu va fi obligat să încheie o nouă poliță; de exemplu; dacă polița valabilitatea poliței expiră peste 3 luni și termenul acesta a fost agreat prin contractul cu AC, antreprenorul nu va fi obligat să încheie o nouă poliță, iar în cazul producerii evenimentului asigurat AC se va îndrepta împotriva FGA.

1. Preambul

Scopul prezentului articol este de a oferi, măcar parțial, câteva răspunsuri antreprenorilor cu privire la demersurile pe care ar trebui să le întreprindă (sau nu) antreprenorii în legătură cu contractele de asigurare (care au atașate polițe de asigurare) încheiate cu Societatea de Asigurare – Reasigurare City Insurance S.A. („City Insurance”), în scopul garantării bunei execuții și/sau returnării avansului, în contractele de achiziții publice încheiate cu autoritățile contractante („AC”).

Mai exact, finalitatea pe care o urmărim în mod special este aceea de a-l sprijini pe antreprenor în procesul de luare a unei decizii (în urma unui calcul de oportunitate) cu privire la decizia acestuia:

• de recuperare (sau nu) de la Fondul de Garantare a Asiguraților („FGA”) a cotei părți din prima de asigurare achitată City Insurance; și
• momentul inițierii demersurilor în vederea recuperării cotei părți din prima de asigurare de la FGA.

Dată fiind tenta mai degrabă pragmatică (și mai puțin dogmatică) a articolului, am încercat să evităm utilizarea excesivă a unor termeni juridici (acolo unde a fost posibil) cu riscul pierderii rigurozității exprimării juridice și calchierii unor termeni, în speranța că mesajul va ajunge întru-un mod cât mai clar la destinatarul său, cititorul antreprenor.

1. Context – informații juridice și financiare relevante

Mai jos am extras câteva dintre informațiile actualizate și relevante (după ultimele modificări legislative – Ordonanța de Urgență nr. 102/2021) de care un antreprenor ar trebui să țină cont în procesul de luare a unei decizii de oportunitate (business):

• FGA va putea face plăți către creditorii de asigurări după trecerea unui termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 1148/17.09.2021 („Decizia ASF”) prin care a fost retrasă autorizația City Insurance; Decizia ASF a fost publicată la data de 27 septembrie 2021 va curge de la această dată;
• modificarea plafonului de garantare a FGA pentru fiecare creanță de asigurare de la suma de 450.000 lei la suma de 500.000 lei; prin urmare, dacă antreprenorul a achitat o primă de asigurare sau o tranșă din primă în cuantum de până la 500.000 lei (inclusiv), acesta va putea recupera de la FGA diferența de primă calculată pentru perioada rămasă neasigurată în urma denunțării contractului de asigurare;
• în situația în care valoarea despăgubirii unei polițe este mai mare decât plafonul stabilit (500.000 lei), suma ce depășește acest plafon poate fi recuperată de creditorul asigurării în cadrul procedurii de faliment a City Insurance; în măsura în care se vor încasa sume de la FGA, acestea vor fi deduse în cadrul procedurii de faliment din sumele pe care ar fi eventual îndreptățit să le mai încaseze;
• modificarea definiției plafonului de garantare (500.000 lei) în sensul că acesta se aplică pentru fiecare creanță, iar nu pentru fiecare creditor; practic, se vor putea face plăți de 500.000 lei pentru fiecare creanță deținută de un creditor, indiferent dacă acel creditor deține mai multe creanțe a căror cuantum total depășește suma de 500.000 lei;
• durata medie a procedurii de recuperare a sumelor de la FGA ar putea fi, după estimările noastre, în jur de 4-5 luni (dacă este în discuție un dosar cu documente ce nu necesită explicații suplimentare), de la momentul inițierii demersurilor;
• în cazul falimentului City Insurance, FGA ar putea avea de acoperit aproximativ 500 milioane euro, aproximativ dublul va­lorii din cazul celorlalte două com­pa­nii de renume falimentare din istoria recentă, Astra Asigu­rări („Astra”) şi Carpatica Asig („Carpatica”);
• FGA încă plătește pen­tru falimentele Astra (aproximativ 22 mililoane euro) şi Carpatica (aproximativ 18 milioane euro), astfel că fali­mentul City Insurance ar putea creşte co­tele contribuţiilor pentru asigurătorii din pia­ţă, mai ales că City Insurance deţi­ne aproape 45% din segmentul asigu­rărilor RCA, cât aveau Astra şi Carpatica împreună^[1];
• bugetul FGA este limitat și întârzierea depunerii unor cereri de plată ar putea să atragă după sine și întârzieri cu privire la recuperarea și plata efectivă a creanțelor de către FGA.
• Valabilitatea polițelor City Insurance

Punctul de plecare al unei analize de oportunitate financiară cu privire la demersurile ce ar trebui întreprinse în perioada următoare este reprezentant de răspunsul la întrebarea: până când sunt valabile polițele de asigurare încheiate cu City Insurance?

Astfel, potrivit reglementărilor în vigoare, polițele încheiate cu City Insurance rămân valabile până la expirare, dacă nu intervine, alternativ, una dintre următoarele situații:

• titularul poliței denunță contractul de asigurare și trece un termen de minimum 20 zile (dacă prin contractul dintre AC și antreprenor nu s-a prevăzut un termen mai îndelungat) de la momentul denunțării; în cazul în care contractul nu cuprinde clauze exprese cu privire la denunțare/reziliere și alte termene, se aplică termenul de mai sus, reglementat prin articolul 2.209 Cod civil;
• lichidatorul judiciar numit de instanță odată cu deschiderea în instanță a procedurii falimentului denunță polițele de asigurare, cu informarea prealabilă a asiguratului și trecerea unui termen de minimum 20 zile (dacă prin contractul dintre AC și antreprenor nu s-a prevăzut un termen mai îndelungat);
• dacă (i) și (ii) nu se produc pe parcurs, polițele încetează de drept prin trecerea unui termen de 90 de zile de la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii de faliment City Insurance; în aceleași condiții, se vor denunța şi contractele de reasigurare (articolul 262 alineat 3² din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență); din experiența și informațiile referitoare la Astra și Carpatica, aceasta perioadă poate fi estimată în total la 6-7 luni, cu includerea în acest calcul a termenului de 90 zile [3-4 luni până la pronunțarea falimentului + 90 zile (aproximativ 3 luni)].

De exemplu, dacă polița va expira la data de 30 decembrie 2021 și nu se îndeplinește niciuna dintre condițiile de mai sus de la literele (i)-(iii) – scenariu foarte probabil –, operatorul economic va putea să nu încheie o altă poliță, chiar dacă o autoritate contractantă îi solicită acest lucru, sub rezerva ca în contractul încheiat cu AC să nu se prevadă că părțile vor considera nevalide polițele emise de o societate de asigurare căreia i-a fost retrasă autorizația sau căreia i-a scăzut ratingul printr-o decizie ASF (astfel de clauze sunt comune pentru contractele FIDIC – în forma adaptată și adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2018).

Desigur, pe lângă calculul de oportunitate juridică, intervine și un calcul de oportunitate economică, în sensul în care antreprenorul va trebui să aibă în vedere că, în exemplul de mai sus, chiar dacă acesta este îndreptățit să nu încheie o altă poliță de asigurare la solicitarea AC, prin refuzul manifest va atrage asupra sa „antipatia” acesteia pentru perioada rămasă din contract și pentru eventualele și viitoarele raporturi juridice ce s-ar putea naște între cele două entități. Astfel, s-ar putea ca inclusiv riscul suferirii unei pagube imediate (și nedrepte) să fie acceptabil pentru un antreprenor, dacă există speranța unui câștig substanțial în viitor.

În privința alegerii de a încheia un alt contract de asigurare la un alt asigurător, acest proces ar trebui derulat în paralel cu acțiunea de denunțare a poliței de asigurare încheiate la City Insurance și demararea procedurii de recuperare proporționale a primei/primelor de asigurare de la FGA.

1. Demersuri și proceduri de urmat

În procesul de cântărire a opțiunilor și luare a unei decizii de către antreprenor, cel mai important aspect care trebuie luat în calcul este că termenul limită de formulare a unei cereri de plată este momentul împlinirii celor 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului (n.n. a nu se confunda cu termenul de 90 zile de data pronunțării deschiderii falimentului, termen care vizează valabilitatea polițelor) sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior, sub sancțiunea decăderii din drept.

Termenul limită de mai sus se aplică indiferent de modalitatea prin care polița a devenit nevalidă (ajungere la termen, denunțare, trecere termen prevăzut de articolul 262 alineatul 3² din Legea nr. 85/2014).

Procedurile de urmat pentru depunerea unei cereri de plată sunt destul de formaliste și pot fi regăsite cu ușurință pe site-ul FGA[2], astfel că nu vom insista în acest articol asupra acestora.

1. Concluzii și recomandări – raportat la contractele încheiate cu AC

În lumina celor de mai sus și fără a avea pretenția acoperirii tuturor situațiilor posibile ce vor fi întâlnite în practică, am încercat sistematizarea și explicarea (succintă) concluziilor noastre:

• în cazul în care termenul de valabilitate a poliței depășește termenul de 90 de zile de la data pronunțării hotărârii de deschidere a falimentului (estimare perioadă totală la 6-7 luni), dar și termenul contractual (agreat cu AC) de menținere a unei polițe valabile, antreprenorul va fi obligat să încheie o nouă poliță de la momentul împlinirii termenelor de mai sus pentru perioada rămasă și agreată prin contract cu AC; de exemplu, dacă polița a fost constituită pentru o perioadă de 5 ani conform contractului cu AC, este evident că aceasta va trebui înlocuită după trecerea termenului estimat de 6-7 luni (aprilie-mai 2021);
• dacă valabilitatea poliței de asigurare nu depășește termenul de 90 de zile de la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului (estimare perioadă totală la 6-7 luni) și nici termenul contractual (agreat cu AC) de menținere a unei polițe valabile nu depășește la rându-i acest termen, antreprenorul nu va fi obligat să încheie o nouă poliță; de exemplu; dacă polița valabilitatea poliței expiră peste 3 luni și termenul acesta a fost agreat prin contractul cu AC, antreprenorul nu va fi obligat să încheie o nouă poliță, iar în cazul producerii evenimentului asigurat AC se va îndrepta împotriva FGA.

Concluziile de mai sus rămân valabile sub rezerva faptului că în contract nu a fost convenită nicio clauză prin care părțile să considere polița nevalabilă (chiar dacă aceasta, din punct de vedere legal mai poate produce efecte însă părțile decid contrariul prin contract) dacă emitentul ei își pierde autorizația sau ratingul scade sub o anumită valoare. În acest caz, antreprenorul va fi obligat să încheie o nouă poliță valabilă de îndată sau la un termen ulterior convenit cu AC.

Cu toate acestea, chiar și în situația cea mai puțin favorabilă în care unui antreprenor i se solicită de către AC încheiere a unei noi polițe sub sancțiunea rezilierii contractului sau neplății unor sume (aspect deja întâlnit în practică), acesta va putea solicita un termen mai îndelungat decât cel stabilit inițial pentru conformare, dată fiind situația excepțională în care se află piața asigurărilor, în temeiul dispozițiilor privitoare la impreviziune și/sau caz fortuit, în funcție de clauzele contractuale convenite.

Aceasta întrucât antreprenorul se află în situația ingrată în care deși polița încheiată cu City Insurance este validă din punct de vedere legal, este considerată ca nefiind validă de părți printr-o clauză agreată contractual, din motive extrinseci poliței (falimentul societății de asigurare sau diminuarea ratingului acesteia). Tot din aceste motive, prima facie, o eventuală reziliere prematură a unui contract la inițiativa AC pentru motivul neîncheierii de către antreprenor a unei noi polițe de asigurare într-un termen scurt (30 zile), ar părea neîntemeiată și abuzivă.

În final, implicațiile și dezvoltările scenariului de mai sus în care se află piața construcțiilor, asigurărilor și achizițiilor publice sunt mult mai ample și necesită o analiză profundă sub toate aspectele menționate în prezentul articol (e.g. forța majoră, cazul fortuit sau impreviziunea în acest context), motiv pentru care vom reveni cu actualizări în viitorul apropiat, în funcție de cazuistica dezvoltată de actorii principali ai scenei.

* Prezentul articol nu reprezintă consultație juridică.

 

[1] https://www.zf.ro/banci-si-asigurari/cat-ne-costa-frauda-city-insurance-incompetenta-asf-500-mil-euro-20269102.

[2] https://www.fgaromania.ro/.

Impactul imediat al Ordonanței Guvernului nr. 3/2021 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul achizițiilor publice

Începând de ieri, 30 august 2021, a intrat în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 3/2021 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul achizițiilor publice („OG nr. 3/2021”).

OG nr. 3/2021 are ca scop simplificarea și fluidizarea procesului de achiziție publică, prin reducerea anumitor termene procedurale reglementate de Legea nr. 98/2016, Legea nr. 99/2016 și Legea nr. 100/2016, fiind adoptată în contextul posibilității alocărilor de fonduri de care va beneficia România prin Programul Național de Redresare și Reziliență („PNRR”).

Prezentul articol își propune să prezinte punctual modificările esențiale și impactul acestora, urmând a reveni cu eventuale actualizări după ce noile reglementări vor produce efecte în procedurile de achiziții publice care se vor desfășura în viitorul apropiat.

1. Modificări aduse Legii nr. 98/2016 („Legea nr. 98/2016”)

I.1.   Modificări pozitive

În concret, considerăm că următoarele modificări legislative vor avea un impact pozitiv asupra domeniul achizițiilor publice:eliminarea obligației operatorului economic declarat câștigător în cadrul unei proceduri de a prezenta certificate fiscale pentru toate sediile secundare/punctele de lucru; într-adevăr, această obligație era cronofagă și nu reprezenta altceva decât o povară administrativă cauzatoare de complicații pentru un operator economic (îndeosebi pentru cei cu mai multe sedii secundare/puncte de lucru); ea a fost înlocuită cu depunerea unei declarații pe proprie răspundere din care să reiasă - în privința sediilor secundare/punctelor de lucru - că operatorul economic nu și-a încălcat obligațiile privind plata impozitelor sau cele privind contribuțiile la asigurările sociale, fără alte documente suplimentare;reducerea duratei întregului proces de achiziție publică printr-o serie de măsuri cum ar fi: diminuarea perioadei maxime de prelungire a termenului de întocmire a raportului procedurii sau a raportului intermediar (spre exemplu, în cazul licitației deschise și al licitației restrânse, perioada de prelungire se reduce de la 80 la 30 de zile), reducerea la jumătate a termenului de publicare a deciziei de anulare a procedurii și, respectiv, eliminarea posibilității de prelungire a termenului stabilit pentru depunerea documentelor în susținerea DUAE, în cazul procedurii simplificate;abrogarea prevederilor care se referă la solicitarea criteriilor de calificare şi selecție, în cazul procedurii simplificate; prin abrogarea respectivelor prevederi se dă dreptul autorității/entității contractante ca și în cazul procedurilor simplificate să folosească criteriile de calificare şi selecție folosite și pentru celelalte tipuri de proceduri (pentru situațiile în care valoarea estimată este sub pragul de publicare în J.O.U.E.);introducerea posibilității pentru autoritatea contractantă sancționată contravențional să poată dispune măsuri împotriva persoanei responsabile, în cazul în care o instanță judecătorească constată culpa gravă a respectivei persoane în legătură cu exercitarea, în condițiile legii, a atribuțiilor ce îi revin; pentru a pune o presiune suplimentară asupra funcționarilor publici implicați în procedura de atribuire, ar fi recomandabil ca în cazul unui litigiu vizând anularea unei proceduri, operatorul economic să menționeze numele funcționarilor publici implicați în procedura contestată.

I.2. Modificări discutabile

Pe lângă modificările pozitive de mai sus, considerăm că Legii nr. 98/2016 i-au fost introduse și unele modificări discutabile, respectiv:

(i) redefinirea termenului de subcontractant/subantreprenor; prin comparație cu vechea reglementare se observă că pe de-o parte, legiuitorul a restrâns câmpul de aplicare al termenului de subcontractant doar la executarea (nu și furnizare - termen dătător de confuzii prin raportare la noțiunea de furnizor) anumitor părți sau elemente ale lucrărilor/serviciilor, iar pe de altă parte, legiuitorul a modificat sfera de aplicabilitate a executării la lucrări/servicii (spre deosebire de lucrări și construcții, astfel cum era reglementat anterior); în plus față de (deja) vechea reglementare legiuitorul a simțit nevoia să menționeze că „punerea la dispoziție a unui utilaj sau furnizarea de materiale/bunuri în cadrul unui contract de achiziție publică nu este considerată subcontractare în sensul prezenței legi”;

Deși aparent pare a fi vorba de o clarificare (n.n. necesară) a noțiunii de subcontractant/subantreprenor, este de menționat că tehnica legislativă și exprimarea utilizate de legiuitor lasă de dorit putând crea în continuare confuzii.

Aceasta deoarece, deși intenția a fost de a exclude un furnizor din sfera noțiunii de subcontractant, prin utilizarea sintagmei „în cadrul unui contract de achiziție publică”, legiuitorul pare că acceptă ideea că un subcontractant ar putea fi parte dintr-un contract de achiziție publică deși în teza inițială a noii definiții dată subcontractului/subantreprenorului admite că acesta nu face parte dintr-un contract de achiziție publică.

De aceea, considerăm că o exprimare de tipul „Punerea la dispoziție a unui utilaj sau furnizarea de materiale/bunuri unui contractant din cadrul unui contract de achiziție publică nu este considerată subcontractare în sensul prezentei legi” ar fi fost una mai fericită.

Mai departe, apreciem că redefinirea noțiunii de subcontractant/subantreprenor ar fi trebuit să fie dublată și de clarificarea noțiunii de furnizor, diferențele dintre cele două noțiuni fiind în continuare dificil de reliefat. Astfel, noțiunea de furnizor include în continuare expresia „prestează servicii”, iar potrivit noii reglementări, subcontractantul la rândul său „execută anumite părți sau elemente ale serviciilor”.

În acest context, mai trebuie menționat că Legea nr. 98/2016 nu definește termenul de „servicii” (termen comun noțiunilor de subcontractant și furnizor), dar explică termenul de „construcție” [articolul 3, alineatul 1, punctul 11, litera k) din Legea nr. 98/2016], adică tocmai termenul exclus prin OG nr. 3/2021 din definiția dată subantreprenorului/subcontractantului.

(ii)   o altă modificare discutabilă pe care OG nr. 3/2021 o aduce este în legătură cu articolul 70, alineatele (2) și (3) din Legea nr. 98/2016; în noua reglementare acestea prevăd că autoritatea contractantă are dreptul de a nu publica un anunț de participare dacă invită la procedura de atribuire exclusiv acei ofertanți care au îndeplinit condițiile de participare și au depus oferte în conformitate; desigur, rămâne de văzut cum anume această reglementare va intra sau nu în coliziune cu principiul transparenței reglementat la articolul 2 alineatul (2) litera d) din Legea nr. 98/2016;

(iii) o altă prevedere care lasă loc de interpretări este cea prin care îi este permis autorității contractante să publice anunțul de participare, chiar dacă există abateri constatate de Agenția Națională de Achiziții Publice în cadrul controlului „ex ante”.

Menționăm că, în mare parte aceleași modificări (grosso modo) aduse Legii nr. 98/2016, sunt aplicabile în cazul Legii nr. 99/2016, dar și în cazul Legii nr. 100/2016.

1. Modificări aduse Legii nr. 101/2016 („Legea nr. 101/2016”)

II.1. Modificări discutabile

Spre deosebire de modificările aduse legilor din secțiunea I a prezentului articol, reliefăm mai jos modificările aduse Legii nr. 101/2016 pe care le considerăm întrutotul discutabile:

(i)    probabil cea mai importantă modificare adusă Legii nr. 101/2016 este reprezentată de obligația autorității contractante de a semna contractul cu ofertantul declarat câștigător după pronunțarea deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor („CNSC”)/ hotărârii judecătorești în primă instanță; mai mult, legiuitorul a legiferat că decizia în primă instanță este executorie și nu se poate dispune suspendarea punerii în executare a acesteia;

Rămâne de văzut cum anume se va aplica această normă și care vor fi implicațiile și consecințele ei juridice în urma unei eventuale decizii de anulare în cea de-a doua fază procesuală (plângere/recurs) a unei hotărâri prin care s-a validat inițial procedura de atribuire.

În acest context, în cazul anulării procedurii de atribuire ne putem imagina inclusiv situația în care o autoritate contractantă va chema în judecată operatorul economic declarat inițial câștigător pentru recuperarea sumelor de bani achitate către acesta pentru executarea lucrărilor din procedura anulată prin decizia pronunțată de instanță în cea de-a doua fază procesuală.

În egală măsură, în situația de mai sus, operatorul economic care a executat lucrări în baza procedurii anulate în cea de-a doua fază procesuală s-ar afla în situația ingrată în care ar fi nevoit să solicite recuperarea lucrărilor/serviciilor prestate și neachitate de către autoritatea contractantă în baza unui contract ineficace.

(ii)   o altă modificare este cea vizând situația în care deciziile CNSC sunt atacate cu plângere la instanța de judecată, situație în care nu se mai pot depune probe noi față de cele care au fost depuse în cadrul contestației inițiale; prin urmare, operatorul economic va trebui sa fie extrem de diligent și să depună toate mijloacele de probă de care înțelege să se folosească încă de la începutul demersurilor sale judiciare;

(iii) mărirea cuantumului maxim al cauțiunii pentru contestațiile depuse în etapa prevăzută la articolul 17 alineatul (1) litera b) de la 880.000 lei la 2.000.000 lei.

III.    Concluzie

Deși modificările introduse prin OG nr. 3/2021 sunt, în principiu, binevenite din perspectiva reducerii termenelor administrative din cadrul procedurilor, dar și din perspectiva debirocratizării, considerăm că aspectele privind interpretarea anumitor noțiuni (s.n. subcontractant/subantreprenor) sau obligația semnării unui contract de achiziție publică mai înainte de pronunțarea unei decizii definitive de instanță asupra procedurii rămân în continuare discutabile.

În acest sens, anticipăm ca foarte probabilă emiterea de către Agenția Națională pentru Achiziții Publice a unor instrucțiuni pentru lămurirea și clarificarea aspectelor susceptibile de interpretare prezentate în cadrul prezentului articol.

,,Suntem mândri că primim o recunoaștere a contribuției noastre pe piața avocaturii de business din România, alături de cele mai prestigioase firme de avocatură. In acest mod, a fost rasplătit rezultatul efortului echipei noastre, care de 10 ani lucrează cu dedicare si responsabilitate'' Mario Antico - Managing Partner
 
Multumim Legal Marketing pentru premiu!

In prezent, conform Legii energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012 (Legea), regula este ca tranzactiile pe piata concurentiala se desfasoara in mod transparent, public, centralizat si nediscriminatoriul. Modul centralizat inseamna, in sensul legii, desfasurarea tranzactiilor intre operatorii economici intremediate de operatorul pietei de energie electrica sau de operatorul de transport in baza unor reguli aprobate de autoritatea competente.

In cazul Romaniei, operatorul pietei de energie electrica este OPCOM SA, iar autoritatea competenta sa emita reguli care afecteaza piata este ANRE.